Diabetul gestațional: Depistare și riscuri
Diabetul gestațional, întâlnit în aproximativ 6% din toate sarcinile, poate apărea în două moduri: diabet preexistent înainte de sarcină sau diabet care se dezvoltă pe parcursul sarcinii. Majoritatea cazurilor de diabet gestațional sunt din cea de-a doua categorie.
Pentru a detecta diabetul gestațional, testul de toleranță la glucoză este efectuat între săptămânile 24 și 28 de sarcină. Cu toate acestea, femeile cu risc crescut—cum ar fi cele diagnosticate cu diabet într-o sarcină anterioară, cele care au avut pierderi inexplicabile de sarcină, femeile peste 35 de ani cu greutate peste normal înainte de sarcină, cele care au un membru al familiei de gradul întâi cu diabet, femeile cu exces de lichid amniotic în sarcină sau cele care au născut anterior un copil cu greutatea peste 4000 de grame—pot necesita testarea înainte de săptămâna 24 sau repetarea testelor ulterior în sarcină. Multe femei însărcinate nu observă simptomele diabetului, iar această afecțiune este adesea identificată prin analize medicale.
Testul de toleranță la glucoză este o procedură recunoscută la nivel internațional, iar studiile au arătat clar că glucoza administrată în doză de 50–75 sau 100 de grame în timpul testului nu prezintă niciun risc pentru copil. Singurul risc asociat acestui test este similar cu cel al unei prelevări obișnuite de sânge. Ministerele Sănătății din întreaga lume lucrează pentru a face acest test obligatoriu în vederea protejării sănătății materne și fetale. Afirmațiile conform cărora testul prezintă riscuri pentru mamă și copil, apărute în mass-media, nu reflectă realitatea științifică.
Dacă testul nu este efectuat, diabetul gestațional poate rămâne nedetectat, ceea ce poate duce la niveluri necontrolate ale zahărului din sânge. Această situație expune mama la riscuri precum infecții renale și infecții vaginale persistente, dar și la o complicație severă numită cetoacidoză diabetică. Riscul de anomalii congenitale la copiii născuți de mame cu diabet gestațional este similar cu cel întâlnit în sarcinile normale. Totuși, fluctuațiile bruște ale glicemiei pot crește probabilitatea pierderii fetale. Acest risc este deosebit de mare la femeile care neglijează tratamentul sau nu sunt conștiente de prezența diabetului gestațional. Creșterea excesivă a glicemiei poate duce la macrosomie fetală, ceea ce poate provoca complicații în timpul nașterii, cum ar fi traumatisme. Cea mai frecventă problemă este lipsa de oxigen la făt. În plus, nou-născuții din mame diabetice pot prezenta hipoglicemie (nivel scăzut al zahărului din sânge), crize din cauza lipsei de calciu în sânge, dificultăți respiratorii din cauza dezvoltării incomplete a plămânilor și icter neonatal.
