Limfomul este un tip de cancer care provine din limfocite. Este un termen general utilizat pentru tumorile maligne ale ganglionilor limfatici. Limfoamele sunt clasificate în două grupe principale: limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin.
Cauzele Limfomului
Cauzele exacte ale limfomului nu sunt complet cunoscute. Nu este o boală contagioasă, dar anumite factori pot contribui la dezvoltarea sa. Expunerea prelungită la substanțe chimice, suprimarea sistemului imunitar și anumite virusuri pot crește riscul apariției limfomului. De asemenea, s-a observat că persoanele care au rude apropiate cu limfom sunt mai susceptibile să dezvolte boala.
În ultimii ani, incidența limfomului non-Hodgkin a crescut. Deși motivul exact nu este cunoscut, factori precum creșterea speranței de viață, îmbunătățirea metodelor de diagnostic, accesul mai ușor la medic și creșterea expunerii la substanțe chimice ar putea fi responsabili pentru această creștere.
Simptomele Limfomului
Limfomul poate provoca o varietate de simptome, dar cea mai frecventă plângere este umflarea ganglionilor limfatici, observată în special la nivelul gâtului. Umflarea poate apărea și în zona axilară și inghinală, iar aceste ganglioni nu provoacă, de obicei, durere.
Pe lângă ganglionii limfatici superficiali, limfomul poate afecta ganglionii limfatici din interiorul toracelui și abdomenului, cauzând tuse, dificultăți de respirație, dureri abdominale și umflarea picioarelor, din cauza presiunii asupra organelor din jur.
Pacienții pot manifesta simptome B, care includ febră, transpirații abundente și pierdere în greutate. Pentru ca pierderea în greutate să fie relevantă în diagnosticul limfomului, pacientul trebuie să fi pierdut cel puțin 10% din greutatea corporală în ultimele 6 luni.
Limfomul poate afecta organe din afara ganglionilor limfatici, cum ar fi splina, ficatul, amigdalele, esofagul, stomacul, intestinele, pielea și creierul, determinând simptome diferite în funcție de organul afectat.
Diagnosticul Limfomului
Pentru diagnosticarea limfomului, este necesară biopsia din zona afectată. Diagnosticul final este stabilit prin examinare histopatologică. Prin urmare, în cazul umflării ganglionilor limfatici, este necesară îndepărtarea chirurgicală a ganglionului și analiza histopatologică.
În unele cazuri, ganglionii limfatici superficiali nu sunt afectați, dar ganglionii limfatici din interiorul toracelui sau abdomenului cresc în dimensiune. În astfel de situații, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a preleva o biopsie.
Stadializarea și Tratamentul Limfomului
După diagnosticarea limfomului, stadializarea bolii este esențială, deoarece ajută la determinarea tratamentului optim. Pentru stabilirea stadiului bolii, se utilizează tomografia computerizată (CT) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET CT). În plus, deoarece limfomul poate afecta măduva osoasă, este necesară biopsia măduvei osoasepentru evaluare.
După stadializarea și analiza prognosticului bolii, se stabilește tratamentul. În unele limfoame foliculare în stadii incipiente, tratamentul poate fi amânat, iar pacienții sunt monitorizați. Cu toate acestea, majoritatea pacienților cu limfom necesită chimioterapie.
În limfomul Hodgkin în stadiu incipient, radioterapia poate fi utilizată ca tratament unic. Uneori, radioterapia este recomandată după chimioterapie.
Recent, terapiile țintite au fost introduse în tratamentul cancerelor, oferind beneficii semnificative pacienților cu limfom. În cazurile în care chimioterapia și/sau radioterapia nu sunt eficiente, pacienții pot fi supuși transplantului de celule stem. În mod obișnuit, transplanturile sunt autologe, dar în cazurile rezistente, se pot utiliza transplanturi de la donatori înrudiți sau neînrudiți.
