Colica infantilă

Colica infantilă reprezintă episoade de plâns inexplicabile, care încep între zilele 15-20 după naștere, apar frecvent seara, și continuă până la vârsta de trei luni la bebelușii sănătoși.

Este mai frecventă la băieți și mai rară la sugarii alăptați. Cauza exactă nu este cunoscută.

În perioada neonatală, se presupune că nou-născuții au un mecanism care le reduce sensibilitatea la stimuli externi. Acest mecanism dispare după prima săptămână, ceea ce face ca bebelușul să devină mai sensibil la factorii din mediu. Prin urmare, expunerea excesivă la stimuli pe parcursul zilei îl poate face pe bebeluș foarte iritabil seara, ducând la episoade de plâns inexplicabil.

S-a observat că golirea completă a unui sân la fiecare sesiune de alăptare poate contribui la reducerea disconfortului cauzat de gazele intestinale.

Stresul din timpul sarcinii crește riscul de colici de trei ori, iar studiile au arătat o legătură între depresia postpartum a mamei și colicile infantile.

Un atașament insuficient între părinți și copil poate, de asemenea, contribui la episoade de plâns excesiv, mai ales la bebelușii cu probleme severe de gaze.

Tratament farmacologic

• Simeticona, un medicament care reduce formarea gazelor intestinale și facilitează eliminarea acestora, nu a demonstrat o eficiență semnificativă comparativ cu placebo.

Tratamente alternative

• Probiotice

• Ceaiuri din plante

Terapia comportamentală

• Protejarea bebelușului de suprastimulare și oboseală

• Adaptarea mediului la ritmul de somn și veghe al copilului

• Utilizarea diferitelor metode de ținere și purtare

• Relaxarea părinților, inclusiv pauze zilnice de cel puțin o oră

Metode temporare de ameliorare a colicilor

• Plimbarea cu mașina

• Masaje blânde

• Ținerea copilului strâns în brațe

• Zgomote de fundal, cum ar fi sunetul uscătorului de păr sau al aspiratorului

• Cântatul de cântece de leagăn

• Băi calde

Este nevoie de studii suplimentare pentru a găsi un tratament eficient pentru colica infantilă. Momentan, nu există un medicament specific, iar cea mai bună abordare este acceptarea și răbdarea.